TRANSIRA

Cersetorii si bisnitarii din trenuri si gari sunt, din pacate, o prezenta obisnuita in trenurile de calatori, provocand sila si dezgustul calatorilor.

In conditiile in care "ceferistii" fac spume cand vad un pasionat fotografiind o gara sau o locomotiva, in conditiile in care multe gari si vagoane sunt dotate cu camere de supraveghere video, cum se explica aceasta "toleranta" suspecta fata de aceste adevarate grupari mafiote organizate, cuprinzand de la vanzatori de ziare pana la negustori de sucuri si bere, de la falsii surzi si muti care-ti lasa pe masa tot felul de rahaturi si pana la tiganii cu telefoane mobile?

Hai sa vedem, pentru inceput, cum in U.E., in Romania anului 2010, in cea mai mare gara a tarii, Gara de Nord, poti vedea tiganci "la serviciu", respectiv vanzarea de seminte

Tigancii aleia aplecata probabil i-a intrat o samanta intre degete si o cauta s-o puna la loc, alaturi de celelalte iar un cumparator care va baga in gura samanta cu pricina se va bucura de o savoare deosebita...

Cu toate ca nu cunosc o buna parte din partea nevazuta a acestor afaceri ilicite, este cat se poate de clar, in majoritatea faptului ca:
- autoritatiile reprezentate de politie, fie ea comunitara sau nu, paza sau alte servicii direct implicate prefera sa faca doar un minimum de interventie chiar si atunci cand nu exista nici un pericol pentru cei care asigura paza. Delasarea si faptul ca isi primesc salariul oricum este un bun motiv
- autoritatile administrative se prefac spunand ca problemele nu exista sau mai organizeaza cand si cand "actiuni" pentru a demonstra ca se face ceva. Pe de alta parte, oriunde e nevoie sau nu, sunt plasate panouri mari ce prezinta regulile si activitatile considerate ilegale. Totul se limiteaza la atat
- calatorii si toti ceilalti gura-casca ce sunt principalii factori ce alimenteaza aceasta afacere in mod stupid apreciaza aceste lucruri sau chiar li se pare normal ca cersetorii sa le ceara, individual, bani!

O potentiala ipoteza pentru aceasta situatie de complacere ar fi faptul ca autoritatile fie nu vor sa aplice legea fie se tem ca daca o aplica vor avea probleme de ordine publica cu persoanele respective sau cu alti cetateni nemultumiti de actiuni. In acest fel se alege cea mai proasta varianta: se accepta tacit. Acest lucru se intampla chiar si in lipsa eternei spagi administrative. In final, cei care asigura ordinea publica au salarii destul de mici si nu sunt recompensati decat pentru amenzi nu pentru numarul cat mai mic de probleme raportate in teren coraborat cu aprecierile pozitive din partea cetatenilor primite la sediu.

In final avem o afacere prospera si pe care nimeni nu vrea sa o reteze cu adevarat. Toti isi incaseaza salariul sau partea si sunt multumiti.