Joined: Tue 18 Oct 2005 08:49 Posts: 56062
|
Mistretii bipezi, la distractie si în administratie
Până în anul 1990, presa românească din luna ianuarie gemea de articole omagiale închinate zilelor de naÅŸtere ale celor doi dictatori, soÅ£ii CeauÅŸescu fiind veniÅ£i pe lume ÅŸi pe capul poporului român în aceeaÅŸi lună. Acele două evenimente erau mai importante, pentru mass-media comunistă, decât ziua de naÅŸtere a poetului naÅ£ional, Mihai Eminescu (15 ianuarie) sau Ziua Unirii (24 ianuarie). ÃŽn presa aÅŸa-zis democrată, locul pe prima pagină în, luna ianuarie a fiecărui an, a fost preluat de „celebra" vânătoare de la Balc, organizată de omul de afaceri Ion Å¢iriac. Măcelul acesta, care numai a vânătoare sportivă nu seamănă, a debutat în anul 2005, cu recordul fostului prim-ministru al României, Adrian Năstase, care a împuÅŸcat doar el singur 24 de porci mistreÅ£i. Dacă este să judecăm după aspectul fizic ÅŸi lăcomia nepotului mătuÅŸii Tamara, acele omoruri inutile pot să fie încadrate, criminalistic, la categoria fratricid! De atunci a început nebunia care trebuie să ne îngreÅ£oÅŸeze în prima lună a fiecărui an, indiferent că citim presa sau deschidem televizorul. CeauÅŸescu, care a fost înfierat pentru vânătorile sale „cu mânie democratică", fiindcă „proletară" nu-i mai putem spune, era un amator, dacă raportăm trofeele lui la munÅ£ii de cadavre rezultate din defularea unor bătrânei parveniÅ£i ÅŸi impotenÅ£i, dar plin de bani, colectaÅ£i de prin Europa de către cel pe care odată îl stimasem ca jucător de tenis ÅŸi finalist în trei ediÅ£ii ale Cupei Davis. Ce diferenÅ£ă este între vânat ÅŸi vânător? Dacă judecăm după comportament, putem afirma, liniÅŸtiÅ£i: niciuna! MistreÅ£ul sau porcul sălbatic (denumit ÅŸtiinÅ£ific Sus scrofa attila) este un animal mamifer ÅŸi omnivor, care se asociază în grupuri (ciurde). Produc stricăciuni în culturile de porumb ÅŸi cartofi de la marginea pădurilor, acestea fiind uneori distruse în totalitate. Lăcomia acestui animal sălbatic a fost transmisă genetic ÅŸi urmaÅŸului său, porcul domestic. Cu termenii subliniaÅ£i intenÅ£ionat pot fi caracterizaÅ£i ÅŸi vânătorii de la Balc, nu doar animalul vânat de ei. Să nu fim înÅ£eleÅŸi greÅŸit. Nu avem nimic împotriva vânatului sportiv, atunci când acesta se desfăşoară în condiÅ£ii de fair-play ÅŸi animalul are ÅŸanse egale cu vânătorul! ÃŽnsă, ceea ce se întâmplă an de an la Balc nu are nimic în comun cu canoanele vânatului sportiv. MistreÅ£ii măcelăriÅ£i - nu vânaÅ£i! - la Balc sunt crescuÅ£i, începând cu un an înainte de „vânătoare", în spaÅ£ii închise, fiind hrăniÅ£i de către îngrijitori ÅŸi deveniÅ£i astfel pe jumătate domesticiÅ£i. Am înÅ£eles că unii au fost aduÅŸi de la astfel de crescătorii din Ungaria. Ei ÅŸi-au pierdut din abilităţile ÅŸi capacităţile de sălbăticiuni (instinct de conservare, miros, auz, văz sau mobilitate) devenind în felul acesta o pradă uÅŸoară pentru orice ageamiu în ale vânatului. Animalele nu au nici o ÅŸansă de scăpare, mai ales că nici nu au unde să fugă atunci când sunt încolÅ£ite de gonaci (hăitaÅŸi) ÅŸi „vânători", spaÅ£iul restrâns de ,,vânătoare" fiind împrejmuit cu garduri. „Vânătoarea" aceasta, prin care parveniÅ£ii Europei vor să simtă ceva din nobleÅ£ea aristocraÅ£iei autentice, este similară cu mitralierea unor porci domestici în grajdul unei ferme. DeÅŸi tema este dureroasă pentru lumea civilizată, motiv pentru care aÅŸa-zisa vânătoare se desfăşoară in România, alte ţări europene neacceptând astfel de masacre pe teritoriile lor, subiectul a fost abordat de unii ironic, dar tot pe ideea că nu există deosebiri între vânatul de la Balc ÅŸi aÅŸa-ziÅŸii „vânători cu ÅŸtaif" invitaÅ£i de Å¢iriac Ion, tatăl aurolacului cu acelaÅŸi nume ÅŸi prenume, ultimul bisat, de parcă a fost bâlbâit popa care l-a botezat. Am savurat un pamflet cules de pe site-ul Daily Cotcodac (http://www.dailycotcodac.ro/), intitulat „MistreÅ£ul cu ceas de argint" ÅŸi semnat de Julius Constantinescu. ÃŽl reproducem, în virtutea „hazului de necaz", atât de specific românesc, dar ÅŸi pentru a vă descreÅ£i puÅ£in frunÅ£ile înaintea lecturării restului de articole, proprii unei reviste de atitudine ÅŸi luptă împotriva corupÅ£iei, aÅŸa cum este „JustiÅ£iarul sibian", care prezintă ticăloÅŸia ÅŸi nimicnicia umană, reprezentate de indivizi care încalcă toate poruncile biblice, „oameni" fără Dumnezeu ÅŸi fără tată, fără mamă, atunci când trebuie să-ÅŸi atingă scopurile mârÅŸave. Iată textul, care nouă ne-a plăcut: „Sâmbătă noaptea, am visat că am fost la vânătoare. ÃŽn realitate n-am vânat niciodată, dar în vis mi s-a părut foarte miÅŸto, am trăit senzaÅ£ii cu adevărat unice. Se făcea că eram la Balc ÅŸi vânam mistreÅ£i cu niÅŸte amici. Primul porc pe care l-am împuÅŸcat a fost un porc imens, cu mustăţi; atins de glonÅ£, a guiÅ£at de moarte, aÅŸa, ca ÅŸi cum ar fi fost silit să dea bani, ÅŸi ÅŸi-a dat duhul, înroÅŸind zăpada cu sângele care i se scurgea din trup. Am călcat nepăsător peste el ÅŸi am continuat să gonesc ÅŸi să dobor mistreÅ£i. Următorul porc pe care l-am împuÅŸcat a fost un neamÅ£ de 60 de ani, preÅŸedintele unei corporaÅ£ii multinaÅ£ionale din domeniul plasamentelor financiare. Nici ăsta n-a ÅŸtiut să moară cu demnitate: a umplut pădurea cu guiÅ£atul lui sfâşietor, a încercat să mă cumpere, îmi pupa picioarele ÅŸi grohăia că mă face general manager pentru divizia Europa de Est, numai să-l las în viaÅ£ă. Avea doi copilaÅŸi acasă ÅŸi unul de la o secretară poloneză de la sucursala din VarÅŸovia. I-am promis că o să am grijă de copilaÅŸi ÅŸi de secretara poloneză ÅŸi i-am tras un glonÅ£ între ochi. ÃŽntre timp, prietenii mei chiuiau ca nebunii: răniseră un exemplar superb de miliardar elveÅ£ian ÅŸi acum goneau pe urmele lui. Miliardarul încercase să se facă nevăzut în desiÅŸ, însă i-am tăiat calea ÅŸi i-am proptit Å£eava puÅŸtii în rât: "Unde vroiai să fugi, porcule?". DeÅŸi grav rănit, porcul s-a ridicat în picioare ÅŸi a început să Å£ipe isteric: "DaÅ£i-mi drumul! Sunt cetăţean elveÅ£ian! Sunt investitor! Am drepturi!". I-am dat, scurt, un bocanc în gură: "Ai pe mă-ta! De ce n-ai rămas în ElveÅ£ia atunci, porcule? ÃŽÅ£i spun eu de ce, fiindcă acolo n-ai voie nici să guiÅ£i!". L-am executat fără nici cea mai mică remuÅŸcare: un porc mai puÅ£in pe lume. Duminică spre seară, l-am văzut pe porcul cel mare, cu mustăţi. Era bine mersi, n-avea nici pe dracu', se plimba cu Mercedesul pe Calea Victoriei. Pentru că, ÅŸi dacă rumânii ar trage în el cu rachete balistice, nimic nu poate trece de un asemenea ÅŸorici."
Mistreţi pe două picioare întâlnim, din păcate, la tot pasul. Ei pot să fie mistreţi de rând, dar şi oameni de afaceri, nu neapărat cu ,,puşcă şi curea lată", participanţi la „vânători" de fraţi patrupezi, ci şi politicieni, formatori de opinie, vedete din lumea artistică, sportivi, ş.a.m.d.. Mistreţul de rând se rezumă doar la acte de vandalism şi dovezi de nesimţire, ca de exemplu: zgârierea maşinii vecinului din invidie, distrugerea băncilor din parcuri şi a leagănelor de la locurile de joacă pentru copii, aruncarea gunoaielor pe jos sau la un metru de tomberon. Mistreţii obişnuiţi vorbesc tare şi porcos, pentru a atrage atenţia scroafelor tinere în călduri şi a se evidenţia astfel în cadrul ciurdei. Ei scuipă pe trotuar şi râgâie în public, ca să nu existe dubii privind specia din care fac parte. Atunci când sunt în turmă, nesimţirea şi tupeul sunt mai accentuate, ele crescând direct proporţional cu numărul membrilor de acelaşi soi care se grupează. Sunt şi mistreţi cu şcoală, care au ridicat mârlănia şi vulgaritatea la rang academic. Aceştia trebuie să-şi expună blana, dar mai ales colţii de argint „pe sticlă" pentru a influenţa mistreţul de rând şi a-i forma opinia, fiindcă mistreţii nu au gândire proprie, ei acţionând la un loc cu restul turmei şi luând exemple de la vierii grohăitori pe ecran şi scroafele bătrâne care le ţin isonul.
Tipică pentru mistreÅ£i este nesimÅ£irea, susÅ£inută de tupeul cu care dau buzna în casele oamenilor prin intermediul „ochiului magic" al televizorului, ca să vedem cu toÅ£ii câtă prostie ÅŸi incultură poate încăpea într-un ÅŸorici sau altul. Un godac din acesta, tânăr ÅŸi fără prea multă carte, apare des pe un post local de televiziune, unde invită mai mulÅ£i indivizi, în special politicieni ÅŸi primari, ca să vedem cu toÅ£ii câtă democraÅ£ie pe pâine poate fi servită în Å£ara aceasta atât de greu încercată. Păi, cum Dumnezeu să nu fie democraÅ£ie, dacă nu trebuie să ai prea mulÅ£i neuroni sub freza de mistreÅ£ pentru ca restul turmei, adunate în studio, să te aplaude la comandă, chit că ai grohăit platitudini sau bazaconii. Este destul să râzi tâmp în deschidere, să mai ÅŸi răcneÅŸti „doamnelor ÅŸi domnilor", fiindcă aÅŸa face un mistreÅ£ mai cunoscut pe acelaÅŸi post de televiziune, dar la nivel naÅ£ional, că prinde la turmă ÅŸi are audienÅ£ă mare printre mistreÅ£ii mâncători de seminÅ£e ÅŸi băutori de bere. Mai faci niÅŸte glumiÅ£e deÅŸuchiate ÅŸi răsuflate, mai dai din mâini că ai epuizat puÅ£inele cuvinte din vocabularul propriu ÅŸi...gata! Este suficient pentru ca alÅ£i mistreÅ£i, colegi de branşă, să te declare „vedetă". „Normal" ca tu, mistreÅ£ fiÅ£os, îmbrăcat în „uniformă" de mason, cu cămaşă albastră ÅŸi cravată roÅŸie, să chiar crezi că-i aÅŸa! La una din emisiunile godacului cu pricina a fost invitat însuÅŸi marele om politic Klaus Iohannis, cel care a fost prezentat în colecÅ£ia vestimentară de toamnă a anului trecut pe post de haină de vreme rea pentru poporul român ÅŸi „salvator al naÅ£iunii". Pe domnul primar nu putem să-l facem porc mistreÅ£, deoarece dânsul nu este sălbatic, iar „echipa" cu care a defilat prin turnee la BucureÅŸti ÅŸi TimiÅŸoara era una selectă, chiar dacă în ultima localitate a fost huiduită ÅŸi bombardată cu ouă. Spre surprinderea noastră, godacul-prezentator a pus o întrebare delicată. Åži anume, dacă Herr primar se consideră învins, după eÅŸecul în alegeri al echipei care l-a susÅ£inut pe post de proiect, fiindcă aceasta era parola magică în campania electorală: „proiectul Iohannis". Destul de iritat de întrebare - cu toate că o ÅŸtia dinainte de transmisia în direct! -, domnul premier de o noapte a răspuns că nu, nu consideră ca pe o înfrângere personală faptul că „echipa" din care făcea parte a suferit un insucces, fiindcă el nu a candidat. Adică doar ceilalÅ£i coechipieri au pierdut, dar el, „mascota echipei", nu! Un răspuns tipic pentru Iohannis, obiÅŸnuit să cadă veÅŸnic în picioare, ca pisica. Acesta da tupeu, l-a întrecut până ÅŸi pe mistreÅ£ul tânăr de alături! O ghiduÅŸie mai mare ne-a fost dat să auzim doar după alegeri, când acelaÅŸi primar a declarat că sibienii au votat cu Băsescu, doar ca să nu devină Klaus prim-ministru ÅŸi să plece la BucureÅŸti. Deci votul contra echipei susÅ£inătoare a „proiectului Iohannis", a fost în favoarea celui cu nume de proiect! Domnul primar chiar ne crede tâmpiÅ£i sau mistreÅ£i pe toÅ£i, că altă explicaÅ£ie nu găsim pentru dezinvoltura cu care acesta transformă o înfrângere evidentă în succes ÅŸi cum un vot de blam, împotriva lui, poate să devină un act de susÅ£inere! O interpretare demnă să fie cuprinsă în „Manualul manipulatorului cu mintea odihnită", fiind în ton cu „flacăra violetă" a hrebenciucilor din fosta lui echipă, prezentată ÅŸi aceea ca un argument la fel de „solid" pentru a motiva eÅŸecul. Åži, de parcă nu ar fi fost suficiente aceste fandoseli penibile, cel mai ipocrit individ pe care ne-a fost dat să-l vedem a încercat să dreagă umilinÅ£a înfrângerii ÅŸi cu gogoriÅ£a „scrisorii de ameninÅ£are". PENIBIL! Acest singur termen spune tot, la fel ca ÅŸi cuvântul PROSTÄ‚NAC, foarte uzitat în ultima vreme. Doar oamenii taraÅ£i psihic sau cei fără caracter nu pot suporta înfrângerile ÅŸi caută justificări ridicole.
Cu aceeaÅŸi crasă atitudine de tip mistreÅ£, cu o făţărnicie de-a dreptul nesimÅ£ită, a fost înfăţiÅŸat în presa sibiană ÅŸi „Raportul de activitate al primarului Iohannis pe anul 2009". Acolo sunt prezentate, în nota deja cunoscută, o serie de nereuÅŸite ca fiind „măreÅ£e realizări". Raportări la fel de mincinoase ca pe vremea lui CeauÅŸescu! Păzit de poliÅ£ia comunitară, mai ceva decât era „nea Nicu", marele conducător trâmbiÅ£ează, din inaccesibilul său turn de fildeÅŸ, către „poporul sibian" realizări pe toate planurile, de parcă noi , cei care trăim în acest oraÅŸ nu vedem aspectul execrabil al străzilor pe care circulăm zilnic. Se vorbeÅŸte despre „un nou concept în transportul public", în timp ce călătorii îngheaÅ£ă prin staÅ£ii, atunci când nu stau ca sardelele în autobuzele tot mai rare ÅŸi bombăne că, pe lângă frecvenÅ£a tot mai redusă a autobuzelor, au dispărut ÅŸi legăturile dintre cartiere prin scurtarea liniilor, fiind nevoie de două maÅŸini pentru a ajunge dintr-o parte în alta a oraÅŸului. Dar, cea mai mare prostie a anului trecut, la „rubrica" transport în comun, a fost, de departe, renunÅ£area la troleibuze. Adică la acel mijloc de transport nepoluant, silenÅ£ios ÅŸi fiabil pentru care alÅ£i primari se dau peste cap ca să-l introducă în comunităţile pe care le gospodăresc! Se prezintă cu neruÅŸinare crearea de noi locuri de parcare, când de fapt s-a îngustat carosabilul prin trasarea cu vopsea a locurilor de parcare pe un sens de mers, incomodând traficul. Se face mare caz de turism, cu toate că acesta este în regres clar pe plan mondial, dar, le fel, se raportează cifre mincinoase, cu abundenÅ£ă de vizitatori, deÅŸi hotelurile sunt goale ÅŸi bate vântul prin ele. Realizările din anul 2009 sunt magnifice, dar lipsesc cu desăvârÅŸire, cum ar spune Caragiale, dacă ar trage o tură prin oraÅŸul nostru.
Sibienii nu mai înghit să fie minţiţi la infinit şi nici nu mai sunt aşa sensibili la manipulare. S-a văzut chiar la cele două runde de alegeri, de la sfârşitul anului trecut, când nu au votat în majoritate cu Băsescu nu „pentru ca să nu plece Iohannis", ci pur şi simplu pentru că s-au săturat de manevrele politicianiste ale acestuia din urmă, realizând că pentru cel ales de ei este mai important interesul propriu, decât cel al comunităţii pe care o reprezintă. Mulţi au înţeles că primarul a exploatat capitalul de imagine al oraşului în folos propriu, el arogându-şi totalitatea meritelor pentru schimbările din ultimii ani, de parcă absolut toate le-a făcut de unul singur şi pe banii săi de acasă. S-a cam diluat percepţia aceea pe care au mizat şi iniţiatorii „proiectului Iohannis", de neamţ cinstit şi independent politic, la fel cum a început să cadă tencuiala de pe casele spoite în anul 2006 pe centru, tot numai pentru poza artistică... A devenit pregnantă doar imaginea unui BMW alb parcat în Piaţa Mare, sfidător şi contrar legii iniţiate de iubitul nostru primar, de un bărbat înalt, cu aspect îngrijit, îmbrăcat cu haine elegante, cumpărate din magazinele vieneze de lux, dar cu apucături de mistreţ balcanic.
Justitiarul sibian
21.01.10
http://sibiu.justitiarul.ro/index.php/e ... ratie.html
Sublinierea imi apartine, Sintea.
|
|