Aceeasi garnitura a trenului regal, intr-o cu totul alta ipostaza, am putea spune chiar opusa. Tovarasii Gheorghiu-Dej si Bodnaras, intampinati cu dragoste in timpul unei vizite de lucru intr-o zona de
mineri.
Se stie ca Gheorghiu-Dej a fost foarte atasat de trenul regal, pe care-l si folosea adesea pentru deplasari. Nu degeaba isi declarase ca origine aceea de "muncitor feroviar". A ramas in istorie ca un protector al cailor ferate, desi a desfiintat la greu in 1960 tronsoanele de scurt parcurs. Totusi, a avut meritul principal in construirea celor mai moderne gari de calatori din Romania (Constanta 1960, Brasov 1962, planificarea construirii garii Predeal). Probabil a stralucit, insa doar prin comparatie cu cei care i-au urmat.
Tot el a fost cel care a sustinut demararea electrificarii cailor ferate, dar si
introducerea troleibuzelor in 1959 in orasele Brasov, Cluj si Constanta.
O dovada vie ca pot exista si oameni politici favorabili transportului electric.
Din pacate, calitatea de "viu" si-a pierdut-o la scurt timp, ca urmare a deschiderii sale nepermise spre valorile tehnice central- si vest-europene si spre o iesire a Romaniei din statutul de "sora mai mare" intru saracie a R.S.S. Moldoveneasca.