Transportul public este din punct de vedere strict economic de cele mai multe ori o activitate nerentabila, neaducatoare de profit, insa este o componenta vitala pentru un oras functional.
In ceea ce priveste subventiile publice, exista doua cazuri extreme, in randul oraselor mari:
a. extrema Tallinn: totul gratuit pentru cei cu domiciliul in oras. Se vand doar tichete turistice, localnicii trebuie sa arate controlorilor doar un act de identitate valabil care sa ateste domiciliul.
b. extrema Londra:subventie zero, regia locala de transport, Transport for London, se autofinanteaza integral, exista reduceri sau gratuitati pentru grupuri extrem de mici de pasageri. Pentru tarife, studiati acest tabel:
http://content.tfl.gov.uk/tube-dlr-lo-adult-fares.pdf (biletele de autobuz sunt independente de distanta parcursa si ora din zi si costa £1.50, dar utilizarea autobuzului pentru distante mari este nepractica). Singurul "ajutor" este ca banii incasati din taxele de parcare si din "taxa de inghesuiala" (o taxa de £11.50/zi care trebuie platita de majoritatea vehiculelor care intra in zona centrala) se duc la TfL. Si banii astia nu sunt o suma neglijabila. Profitul anual (scazand costul camerelor de supraveghere, etc) din taxa de inghesuiala este de ordinul zecilor de milioane de lire anual.
Restul oraselor, mai mari sau mai mici, au, in general, diverse modele intermediare, cu subventii partiale, reduceri sau gratuitati pentru diverse categorii (elevi, varstnici, persoane cu handicap, veterani de razboi, etc). Unele orase (de dimensiuni mari de obicei) suprataxeaza calatoriile la orele de varf din zilele lucratoare (v. exemplul Londra mai sus, dar si Hong Kong) si/sau calatoriile pe timp de noapte (ex. Helsinki). In unele locuri, doar cei cu domiciliul sau locul de munca pe raza teritoriului administrativ beneficiaza de abonamente cu subventie pe baza de acte doveditoare (ex. Las Vegas), si toti ceilalti trebuie sa plateasca pretul real. Exista orase unde anumite rute expres (de obicei spre aeroport) sunt suprataxate, in acest caz exista aproape intotdeauna (exceptia notabila este Hong Kong) o alternativa mai lenta care face parte din sitenul standard local de tarifare.
Practic, cate orase, atatea modele.
Care ar fi un model rezonabil de subventie? Cam cat ar fi un tarif optim pentru, sa zicem, un bilet simplu de calatorie, un tichet zilnic pentru toata reteaua, un abonament lunar (raportat la cosul local zilnic - nu putem compara preturile din Tokyo cu cele din Bucuresti)?
Din observatiile mele extrem de empirice, un bilet simplu cu posibilitati de transbordare, valabil 60 de minute, in majoritatea oraselor mari din Europa, tinde sa coste aproximativ o treime pana la jumatate cat o bere intr-un local relativ decent. Un tichet de o zi devine rentabil de la trei calatorii in sus, si un abonament lunar de la cam o calatorie pe zi. In mod interesant, asta mi s-a parut a fi relativ independent de dimensiunea orasului - explicatia este, cred, economia de scara.
Sunt convins, insa, ca exista si nenumarate contraexemple, nu am cum sa cunosc situatia de peste tot.